Lacurile Plitvice din Croatia - in Gradina Edenului

Lacurile Plitvice formeaza o rezervatie naturala, aflata in patrimoniu UNESCO. Fac bine ce fac oamenii de la UNESCO pentru ca tot ce am vizitat din patrimoniul lor mi-a placut! Imaginile cu lacurile Plitvice din Croatia au ajuns insa sa ma bantuie si nu mi-au dat pace pana cand nu le-am vazut aievea.

Venind din Slovenia, am luat-o pe autostrada spre Zagreb, trecand pe langa Rijeka, pana ne-am intersectat cu autostrada ce coboara spre coasta, spre Split. Am parasit A6(Rijeka-Zagreb) pentru autostrada A1(Zagreb-Split) la iesirea spre Slip/ Senj/ Ogulin. Pe A1 nu am mers decat vreo 20 km, pentru ca la iesirea Bjelolasica/ Josipdol/ Ogulin am apucat-o pe D42, un fel de drum national pe care dupa aproximativ 60 km am ajuns la lacurile Plitvice.

Dinspre Zagreb, de pe autostrada A6(Rijeka-Zagreb) se iese tot spre Slip/ Senj/ Ogulin si de acolo drumul este identic cu cel descris mai sus.

Dinspre Split, autostrada A1(Zagreb-Split) se lasa in urma la iesirea spre Plitvicka jezera (lacurile Plitvice) /Korenica/Udbina si de acolo se merge pe un drum national inca 60 km.

Pe drumurile nationale, cele care trec prin sate si orasele, Croatia arata vizitatorilor ei doua fete foarte diferite: prima este tara cocheta cu vilute noi si colorate, gradini ingrijite, pline de verdeata si flori, o tara in care ti-e mai mare dragul sa locuiesti! A doua este fata ei inspaimantatoare, fata pe care au lasat semne adanci toate evenimentele trecutului recent, un trecut care a lasat in urma case parasite, ciuruite de gloante, regiuni intregi nelocuite, bantuite parca. Pentru cineva din generatia mea, care nu a asistat deloc(din fericire) la ororile unui razboi, care a vazut doar in filme si in muzee pusti si arme de foc, privelistea unei case cu urme de gloante, cu geamuri sparte este ceva terifiant. Prima data nici nu puteam sa concep asa ceva, pana cand proprietarul pensiunii la care am fost cazati ne-a explicat ca abia in 1995, dupa un razboi de 4 ani, Croatia si-a obtinut independenta, desprinzandu-se de Iugoslavia. In timpul razboiului au murit multi oameni si de aceea, tara pare in unele regiuni nelocuita. Au inceput sa reconstruiasca din greu, dar mai ales in zonele rurale se mai gasesc cateva case ca cele intalnite de noi. Dupa o scurta secventa din iad, am ajuns in sfarsit la lacurile Plitvice, gradina Edenului.

Exista 2 intrari in parcul national Plitvice, ambele cu parcari amenajate. Dupa un scurt picnic pe capota masinii am plecat spre intrarea numarul 1, Rastovača. Am cumparat bilete si o harta a parcului (apoi am vazut ca harti exista amplasate in locurile cheie din parc, iar indicatoarele nu te lasa sa te pierzi). Detalii despre tariful de intrare la lacurile Plitvice, orarul de vizitare si tarifele de parcare se pot gasi aici. In functie de timpul pe care turistii il au la dispozitie pot alege din mai multe trasee detaliate aici.

Acest parc national este de fapt o padure pe mijlocul careia se afla aceste lacuri ce curg unul intr-altul, formand cascade spectaculoase. Traseele sunt concepute astfel incat sa te duci pe o parte a lacurilor si sa te intorci pe cealalta parte, cu o traversare cu vaporul mai lunga sau mai scurta, in functie de traseul ales. Biletul de acces insa iti este cerut doar la urcarea pe vapor. De aceea, cred ca in parc erau multe persoane care nu platisera intrarea, pentru ca se puteau plimba doar pe o parte a lacurilor, fara traversarea cu vaporul.

Noi am optat pentru traseul B, mergand pe jos pana la vaporas, traversand lacul si intorcandu-ne cu trenuletul pana aproape de intrare. Partea cea mai spectaculoasa a fost cea parcursa pe jos de la intrare la vaporas si de unde ne-a lasat trenuletul pana la intrare. Acest traseu ei spun ca dureaza 3-4 ore, probabil in functie de cat te fascineaza cascadele, dar de fapt noi cel mai mult timp l-am pierdut asteptand vaporasul (cam 45 de minute) si trenuletul (inca vreo 20 de minute).

Vaporasul circula pana la o anumita ora, dar probabil vazand coada imensa de turisti ce vroiau musai sa traverseze lacul, au suplimentat numarul de ambarcatiuni. Chioscurile de la mal nu au avut insa aceeasi inspiratie si la ora inchiderii (fara nicio secunda peste!), cu o coada de vreo douazeci de persoane in fata au tras oblonul crescand iritarea multimii de turisti infometati si dornici sa urce pe vapor!

Parcul este ceva de vis, o gradina a Edenului pe pamant! De la prima intrare se merge la dus pe malul lacurilor pe niste podete de lemn (instabile pe alocuri) si intoarcerea se face pe deal, pentru a vedea splendoarea si de sus. August nu este o luna buna pentru vizitarea lacurilor Plitvice, acestea fiind destul de secate la sfarsitul verii. Culorile de toamna, inghetul iernii sau verdele crud de primavara accentueaza insa frumusetea acestor locuri!

Dupa ce le-am vazut m-as mai intoarce la lacurile Plitvice pentru ca simt ca nu mi-au placut atat de mult pe cat as fi vrut si pe cat ar fi putut sa-mi placa! Pentru cazare in zona lacurilor Plitvice www.fliotravel.ro. 

Vezi si alte peripetii din turul de vara Ungaria, Slovenia, Italia, Croatia, Muntenegru si Serbia.