In oras am ajuns dupa-amiaza tarziu si pana ne-am cazat se facuse deja intuneric, dar am pornit intr-o plimbare prin centru. Prima data ne-a preocupat gasirea unui restaurant bun, din meniul caruia am ales ceva traditional(un fel de snitzel cu garnitura de galusti din cartofi).
Eram rupti dupa ziua plina, dar tot am dat o tura prin centru unde nu am vazut niciun pitic, desi erau la tot pasul. Oboseala isi spunea cuvantul. Dimineata ne-am intors cu forte proaspete si, dupa ce am parcat masina la Galeria Dominikanska, am pornit pe jos spre centru.
Cu multi ani in urma mai ajunsesem aici, dar atunci erau doar cativa pitici. Acestia sunt destul de noi in oras. In 2001 a fost dezvelit prima statuie de acest gen pentru a comemora o miscare anti-comunism. De atunci, s-au inmultit si este un mod original de a descoperi orasul vanandu-I in cele mai inedite locuri - pe stalpi, la colturi de strada, pe malul raului…
 |
| Piticii din Wroclaw |
Am intalnit si noi cativa admirand frumoasa primarie din piata centrala, cladirile colorate ca niste prajiturele imense si mergand spre insula cu catedrale impozante, Ostrow Tumski. Niciodata nu cred ca m-am simtit atat de mica in fata unei cladiri si nici nu am intrat sa le vedem inauntru!
 |
| Catedrala in Wroclaw |
Timp suficient nu I-am acordat acestui oras si nici nu am pornit in cautarea piticilor lui. Wroclaw este incantator si desi l-am lasat doar jumatate de zi sa ne incante, I-as face si o a treia vizita cand se va ivi ocazia! Ne-am grabit insa sa-I spunem “la revedere” ca sa ajungem in Germania la Dresda si la Rakotzbrucke, unul dintre cele mai fotografiate poduri.
