Am vizitat ghetarul de la Scarisoara si in miezul verii si pe final de iarna. Vara e diferenta mare de temperatura intre ce e afara si ce gasesti inauntru si iarna e greu pana ajungi inauntru, deci oricum experientele difera.
 |
Pestera ghetar Scarisoara
|
La inceput de martie am ajuns din nou la Scarisoara. Cei 10 km pana acolo din Garda de sus erau curatati de zapada asa ca am ajuns usor. Am lasat masina chiar langa punctul de informare, am facut plimbarea de 10 minute prin padure si ne-am cumparat biletul de intrare.
Venind de la pestera Vartop unde dupa un drum lung neasfaltat si inzapezit am nimerit intr-un catun pustiu si am gasit doar o hartie cazuta in zapada care anunta ca programul de vizitare al pesterii ghetar Vartop este intre 15 iunie si 15 septembrie si dadea un numar de telefon pentru info, ne-am bucurat ca la Scarisoara am gasit deschis. Deschis, dar neamenajat.
Scarile care coboara la ghetar sunt din fier si erau pline de zapada. N-am crezut ca ajungem intregi jos. Bara de sprijin era sloi si neavand manusi am folosit o esarfa ca sa nu raman cu mainile lipite. Si podetul ce duce in spate, la „Catedrala” era plin de gheata. Am patinat pana am ajuns sa vedem ceva si am evitat cu brio cateva cazaturi.
Privelistea frumoasa, nimic de zis! O lume de gheata sub pamant adapostita de zapada la intrare.
Am patinat inapoi spre iesire iar urcarea pe treptele albe a fost parca mai usoara decat coborarea. Taxa de vizitare a pesterii Scarisoara a fost de 10 lei si am vazut ca program de vizitare are tot anul. Parca vara impactul e mai mare cand vii de la 30 de grade si cobori in grota, dar si iarna merita o coborare in adancuri pentru a vedea cel mai mare ghetar din Romania, ghetarul de la Scarisoara.
Etichete: Apuseni, De-ale naturii, Pe unde ma poarta pasii, Romania
