Orasul Auschwitz cel de toate zilele

Am ajuns dimineata la muzeul Auschwitz, plecand in graba din Cracovia ca sa intram printre primii. Nu numai ca nu am intrat cu grupul de la 9:00, cum ne propusesem, dar n-am mai gasit locuri pana la ora 12:00. Aveam cateva ore de pierdut asa ca ne-am decis sa facem o plimbare prin centrul orasului Oswiecim (redenumit Auschwitz de catre nazisti).

Am lasat masina intr-o parcare in apropiere de centru si am luat-o la pas pe strazi. Am intalnit biserici inalte, case colorate, magazine deschise si oameni care-si traiau viata normal. Nu mi s-a parut nimic ciudat in el. Nu facusem inca turul muzeului Auschwitz si nu eram incarcata de energia lui negativa.

Am dat un ocol si castelului medieval Oswiecim, pastrat in stare foarte buna, si ne-am intors in centru.

In piata principala, incadrata de cladiri colorate si jardiniere cu flori, ne-am oprit la o cafenea. Mi se pare fascinant cum povestea unui loc ma poate influenta in asa masura incat sa-mi schimbe complet impresia despre el.

Acum imi amintesc cu regret si cu putina rusine cum stateam la cafeneau din centru, imi savuram cornul si cafeluta si ma bucuram de soarele caldut de dimineata si de sentimentul ca sunt in vacanta, fara sa stiu cu adevarat ce orori se petrecusera la cativa zeci de metri.

Netinand cont de povestea tragica a locului, orasul Oswiecim (sau Auschwitz, cum este el cunoscut) mi s-a parut dragut - un orasel clasic de provincie, ingrijit, cu cladiri vesele si oameni care-si traiesc zilele cum pot mai bine. Cred ca incearca sa nu se gandeasca ce s-a intamplat in trecut si sa-si vada de viata lor.

Eu am plecat ingrozita dupa vizita din muzeu si stiu ca oricat de aranjat si ingrijit ar fi un loc, tragediile trecutului tot il bantuie. Imi pare bine insa ca pentru cateva ore am reusit sa vad obiectiv orasul Auschwitz cel de toate zilele, dar nu inceteaza sa ma uimeasca antiteza dintre linistea acestui loc si faptele oribile petrecute la cativa zeci de metri de el.