In ultimii ani, cel putin de cand am blogul, am ajuns o singura data in Cheile Sohodolului, tot in drum spre Baile Herculane. Stiam ca exista si, facand o lista cu ce popasuri am putea sa facem pana la Herculane, le-am inclus si pe ele. Mai ajunsesem cand eram mica pe acolo, dar cum nu-mi aminteam ceva special, am intrat in chei cu asteptari joase.
 |
Cheile Sohodolului
|
Mergeam intins spre Herculane, lasand
Targu Jiu in spate, cand am vazut in comuna Runcu indicatorul cu Cheile Sohodolului spre dreapta. Muntii se vedeau in departare, pietrosi, semn ca ar exista ceva acolo. Chiar la intrare ne-a oprit un paznic pentru a plati taxa de acces de 10 lei - mai vazusem asa ceva la Dambovicioara. Am continuat apoi pe firul Sohodolului, raul care sapase in munte, uitandu-ne la peretii abrupti si arizi care marginesc soseaua.
Cand drumul a trecut peste Sohodol, chiar pe podet, un tipat scurt si ascutit a facut soferul sa apese la maxim frana, oprind masina aproape instantaneu. Nu era niciun animal care sa traverseze brusc prin fata, niciun obstacol in drum, erau doi dintre pasagerii masini care tocmai vazusera ce inseamna Cheile Sohodolului: stanci golase si inalte, un rau cu mini cascade si muntii care se apropiau periculos de sosea aproape strivind-o. Deci de aici ii vine numele de „canionul Gorjului”!
Dupa ce soferul s-a lamurit ca tipatul nu semnala un pericol, ci un entuzism scapat de sub control ne-am continuat drumul prin „canion”, oprindu-ne unde ni s-a parut peisajul mai arid: in locul in care muntii se apropie intr-atat incat obliga Sohodolul sa intre si sub ei. Nu ne mai saturam de priveliste!
Cand am coborat din masina, i-am informat pe toti sa umble cu grija, pentru ca suntem pe taramul viperelor. Viperele isi incep stapanirea de dincolo de Targu-Jiu, de pe la Pestera Muierii si se intind pana dupa Baile Herculane. Nu am vazut niciuna acolo, dar am vazut in schimb alte vietati: soparle si pasari.
 |
| Soparla in Cheile Sohodolului |
Surpriza cheilor a fost atat de placuta, incat am ramas aici mai mult decat planificasem initial. Cu greu ne-am oprit din pozat imprejurimile si, si mai greu ne-am urcat in masina lasand Cheile Sohodolului in spate sa ne astepte pana la urmatoarea revedere.
Harta cu Cheile Sohodolului:
Etichete: De-ale naturii, Herculane, Pe unde ma poarta pasii, Romania, Targu Jiu si imprejurimi
