El a intrebat, ea a spus „da” – O zi la Roma

Acum cateva luni, stateam plictisiti pe canapea si eu butonam telecomanda in cautarea a ceva de vazut la TV. Sirul de „asta nu, asta nu, nici asta...” s-a oprit la un documentar sau film (nu mai stiu ce era exact) despre Roma. Simteam ca ma apuca nostalgia vazand Colosseumul pe ecran cand, el se ridica de pe canapea de langa mine si ma intreaba pe nepusa masa: „Ce-ar fi sa mai merge o data la Roma?” „Da”, raspund eu fara sa stau prea mult pe ganduri, „ar fi ceva!”

Colosseum

Si asta a fost! Am luat biletele de avion pentru o singura zi, cat sa ne astamparam dorul de Roma, si intr-o dimineata nu prea racoroasa de februarie coboram din avion pe aeroportul Ciampino. Eram pregatiti sufleteste pentru un maraton roman asa ca de la gara Termini ne-am dus direct la Colloseum.

Vazut Colloseumul – bifat, vazut Foro Romano – bifat, vazut Circo Massimo – bifat, vazut Bocca della verita - bifat toate pana in 10:30. Atunci ne-am decis sa o luam mai incet.

Urmatoarea pe lista era insula Tiberina. Nu o mai vizitasem pana atunci si a fost o surpriza placuta – micuta si cocheta.

Insula Tiberina din Roma

De pe insula am traversat pe partea cealalta a raului unde ne-am pierdut pentru cateva ore pe stradutele inguste din Trastevere, faimosul cartier specific italian. Aici am savurat pe indelete cladirile vechi cu flori la geam, cafenelele traditionale si buticurile inghesuite.

Piata in Trastevere

Pe avion ma uitasem pe un ghid turistic cu Roma (il aveam de 5 ani, dar nu l-am folosit niciodata) si gasisem o cladire care mi s-a parut interesanta – Tempietto di san Pietro. Am urmarit harta si din Trastevere, urcand mai multe strazi in panta si cateva scari, am ajuns la Tempietto.

Tempietto

Descoperirea nu a fost insa micul templu, Tempietto, ci dealul Gianicolo pe care am ajuns, loc din care aveam toata Roma la picioare!

De sus, de pe Gianicolo

De pe Gianicolo, autobuzul ne-a dus la Vatican unde am zabovit cateva minute in piata San Pietro. Vroiam sa urcam si in cupola, dar coada lunga de zeci de metri ne-a facut usor sa ne razgandim.

Am strabatut apoi toata via Cola di Rienzo pe jos ca sa ajungem in Piazza del Popolo unde ne astepta o pizza delicioasa la Pizza Re.

Santa Maria del Popolo si gemenele ei

Piazza del Popolo am lasat-o in urma si, pornind pe via del Corso ne-am oprit la Piazza di Spagna, fara flori pe scari si cu Trinita dei Monti in renovare, la Pantheon, unde am si intrat, la Fontana di Trevi, in renovare si ea, deci secata, si in final in Piazza Navona-aceeasi pe care o stiam, doar cu cateva baloane de sapun in plus facute de un baiat cu galeata de sampon.

Navona printre baloane de sapun

Pantheon

Am incheiat tura in Piazza di Venezia, in fata maretului monument dedicat lui Vittorio Emanuel. Am mai ciugulit ceva pe o piatra langa columna lui Traian si eram decisi sa incheiem acolo ziua noastra in Roma.

Piazza Venezia

Alergasem ceva, vazusem destule, dar tot mai aveam o ora pana la plecarea spre aeroport si multe calatorii neutilizate pe biletul cumparat dimineata pentru transportul in comun de care nu prea am beneficiat. Nu am mai stat mult pe ganduri si ne-am urcat in autobuz cu directia Porta San Paolo, o veche poarta a orasului.

Chiar langa Porta San Paolo am gasit si piramida lui Caius Cestius, o constructie imensa despre care putini stiu ca exista in Roma. Si cu asta chiar am incheiat!

Piramida in Roma

Ne-am indreptat spre aeroport, obositi franti, dar cu inima impacata ca o zi la Roma nu este chiar atat de putin daca esti dispus sa–ti rupi picioarele mergand prin tot orasul!