Andaluzia: Unde se mananca bine in Cordoba

De cand ma stiu am avut stomacul sensibil si mi se apleca usor de la orice mancare ce nu-mi pria. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata ca, aflata pe taramuri straine, sa incerc si din bunatatile pe care localnicii le consuma. Pentru mine calatoriile nu presupun doar sa descoperi locuri si oameni noi, ci si gusturi si arome aparte fata de ce gasesti acasa.
Plecasem in Andaluzia cu aceasta convingere si mi-a placut atat de mult ce am gasit acolo, ca nici n-am vrut sa mai aud de mancarurile pe care le stiam de acasa! Iar Cordoba a fost apogeul experimentelor culinare andaluze. In seara petrecuta aici, ne-am oprit pentru cina intr-un restaurant micut, ascuns in spatele Mezquitei. Venisem chiar dupa spectacolul de la Alcazar de los reyes, asa ca intrasem deja in spiritul Cordobei si vroiam o experienta completa a ei.
Am luat din meniu tot ce suna mai specific: tapas, cerveza, sangria, placinta cordobeza si coada de taur. Sangria de aici a fost cea mai buna pe care am gustat-o vreodata: dulce si cu mult fructe, fara sa stii daca si cand te ameteste!
Cea mai buna Sangria
Cea mai buna Sangria
Coada de taur nu suna foarte apetisant, dar intr-un moment de „Fie ce-o fi!” am trecut-o si pe ea pe lista. Chelnerul ne-a spus ca dupa ce sunt ucisi in arena, taurii sunt trimisi la restaurante sa fie gatiti. Mai bine nu ne spunea! Surprinzator, dar coada a avut gust bun – de friptura de vita gatita bine.
Coada de taur
Coada de taur
Placinta cordobeza nu prea ne-a dat pe spate – aluat de foietaj cu jeleu la mijloc si zahar tos pe deasupra – prea dulce si neinchegata!
Placinta cordobeza
Placinta cordobeza
A doua zi am nimerit intr-un alt restaurant pe langa Mezquita, de data aceasta la meniu zilei. Marea revelatie a zilei a fost gazpacho (o supa de rosii rece, nefiarta), care dupa caldura de 30 de grade prin care umblasem pana atunci, m-a uns pe suflet!
Gazpacho rece
Gazpacho rece
S-a mai comandat la masa si supa de fructe de mare, dar cum nu sunt mare amatoare de vietati marine, apa cu miros de peste nu a facut decat sa-mi accentueze preferinta pentru gazpacho.
In rest am mai luat gustari prin Cordoba – aici un sandwich, colo o cafea si tot asa. Nu mai stiu numele tuturor teraselor si restaurantelor in care ne-am oprit, dar peste tot am mancat bine, iar stomacul meu are amintiri placute din Cordoba!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...