Pe Transalpina dupa inundatiile din 2014

Am descoperit Transalpina in 2011 si de atunci a devenit ca o traditie sa o strabatem in fiecare an, uneori chiar si de mai multe ori. Imi place soseaua ingusta, senzatia tare (dar nesanatoasa!) pe care ti-o da lipsa parapetului si peisajul arid din munti. Cu aceasta imagine in minte planuisem din nou in primavara sa-i facem o vizita, asta pana cand sa anunte ca au inchis-o, deschis-o, iar inchis-o si inundat-o pe deasupra! Renuntasem la idee, dar intamplarea ne-a adus aici fara sa vrem...
Peisaj de pe Transalpina
Peisaj de pe Transalpina
In mini concediul de Sfanta Marie am plecat si noi, ca toti romanii cum am aflat ulterior, intr-o excursie prin tara. Am ajuns la Horezu unde am gasit cazare doar pentru prima noapte, asa ca seara, la pensiune, ne-am pus pe dat telefoane pentru a gasi gazduire si pentru a doua noapte. Am incercat cam toate zonele turistice: valea Prahovei, Rucar-Bran, Sibiu, Valcea, Sighisoara si nimic! Am primit telefoane trantite in nas, urlete cu „Nu mai avem, domne camere!” si memorabilul „Nu veniti! Orice ati face, sa nu veniti weekendul asta!”. Ne facusem deja planul de intoarcere spre casa cand, o ultima cautare ne-a gasit o pensiune la 60 de km de Sibiu, in Ranca. Nu stiu cum s-au calculat cei 60 de km, dar auzind de Ranca am strambat din nas. Nu vazusem imagini, dar auzisem si eu stiri despre inundatiile din Valcea si povestiri despre apele care au inghitit soseaua si au izolat masinile ai caror soferi au fost salvati cu elicopterul. Am sunat totusi la pensiune si, pe langa faptul ca mai aveau camere libere, ne-au spus si ca se circula pe Transalpina. Bucurie maxima!
Din nou pe Transalpina
Din nou pe Transalpina
Ne-am cazat in Ranca si duminica, in ultima zi a minivacantei, ne-am decis sa continuam spre Obarsia Lotrului si apoi spre Valea Oltului, prin Voineasa. Vazusem masini care veneau din acea directie, asa ca ne-am incumentat sa pornim si noi la drum. Am plecat de la 17 grade si, dupa ce am trecut de punctul din care nu se mai zareste Ranca, am intrat in nori, temperatura de afara scazand la 6 grade. Drumul a fost spectaculos si ne-a tinut atenti permanent. Au fost portiuni de pacla deasa incat nu se mai vedea la 2 metri in fata, zone in care se circula doar pe o banda din cauza drumului cazut si bineinteles, parapetii lipsa care nu faceau decat sa creasca adrenalina vizitatorilor. Pana la Obarsia Lotrului s-a mers prin nori, dar drumul a fost bun.
Transalpina pe ceata
Transalpina pe ceata
Prin nori
Prin nori
La Obarsia Lotrului am scapat de ceata, dar spre Voineasa au inceput sa se vada urmele mai severe ale inundatiilor din aceasta vara. Se trecea cu masina, dar asfaltul era fie gaurit, fie complet disparut si inlocuit cu pamant, destul de denivelat pe alocuri. Am ajuns insa cu bine si fara peripetii pe Valea Oltului si, de acolo, a inceput aglomeratia spre Bucuresti, printr-o ploaie marunta, de noiembrie parca.
Cum se circula deci pe Transalpina dupa inundatiile din 2014? Se circula si asta este important!
Este deschisa Transalpina circulatiei publice? Aici raspunsul imi este destul de clar: nu, nu este deschisa, cum nu a fost deschisa niciodata pana acum! Fiecare se aventureaza pe cont propriu aici, trecand de semnul montat la Novaci cu „Drum inchis circulatiei publice”.
Cand se va deschide Transalpina oficial? Nu stiu, dar la cati vizitatori are, sunt sigura ca aceasta amanare a deschiderii celei mai inalte sosele din Romania nu ii sperie. Singura care ii poate speria este vremea, iar vara asta a fost pusa intr-adevar pe ingrozit turistii!

2 comentarii:

  1. Wow, e un pic spooky imaginea cu drumul in ceata :D Sigur a plusat doza de adrenalina, mister, etc :))

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...