Pe langa Bucuresti - Conacul Bellu, Urlati

Dintre conacele stiute sau mai putin stiute de pe langa Bucuresti, primavara aceasta am avut placerea sa descopar conacul Bellu, din Urlati, judetul Prahova. Aflat la mai putin de 100 de km de Bucuresti, conacul Bellu se ascunde printre vii, dar este renovat si deschis vizitatorilor.

Cum se ajunge la conacul Bellu din Urlati? 

De la Bucuresti la Ploiesti drumul este arhicunoscut si optiunile sunt putine: DN1 sau noua autostrada, pentru cei care stau mai in est. Din Ploiesti se urmeaza indicatorul spre Buzau, se trece peste Teleajen si in comuna Albesti-Paleologu se ia la stanga spre Urlati. (exista chiar si un indicator). Marea aventura de aici incepe! La prima intersectie din Urlati exista un indicator spre Biserica din lemn/Manastirea Jarcalau. La biserica nu am ajuns, dar am luat-o pe acest drum pentru ca ducea spre conac. Stiam ca undeva trebuie sa facem la dreapta, deoarece conacul se afla pe dealurile din dreapta soselei, dar eram convinsi ca ratasem strada. Un indicator nou din fata policlinicii ne-a indrumat spre muzeu. Dupa un deal urcat si o cotitura la stanga am ajuns aproape de capatul strazii in dreptul conacului Bellu.

In Turnul conacului Bellu 

Un turn alb mai inalt decat toate casele din jur si o poarta mare neagra te intampina la intrarea in conac. Pare impunator de afara, dar aceasta imagine ii este stirbita de chiotele copiilor care se joaca in parculetul din curte. Am lasat masina in parcarea amenajata din parc si ne-am duc sa vizitam turnul alb, crezand ca acesta este conacul. Turnul are 3 incaperi, fiecare pe cate un etaj, cu diverse expozitii (de costume populare, de aparate foto vechi, pentru ca Bellu, proprietarul, era mare pasionat de fotografie) si cateva obiecte de mobilier. De la ultimul etaj se vad pana in departare podgoriile de vii. Noroc ca dintr-o discutie a reiesit ca de fapt nu acesta este conacul, pentru ca altfel am fi plecati incantati de ce am vazut, dar nedumeriti ca boierii stateau doar in turn.

Adevaratul conac Bellu din Urlati 

De fapt nu mai exista. S-a prabusit la cutremurul din 1940 si astazi au ramas doar urme vagi ale lui. In schimb langa el se afla casa de vara a familiei Bellu, pastrata excelent si deschisa vizitatorilor. De la turn am urcat pe poteca din padure pana la casa de vara.

Proprietarul conacului a fost Alexandru Bellu, un pasionat de fotografie (cateva dintre fotografiile facute de el sunt expuse in turnul de la intrare) si de mobilier original (scaune venetiene cu multiple utilizari). Unchiul lui, baronul Barbu Bellu, este cel care a donat terenul pe care se afla astazi cimitirul Bellu din Bucuresti.
Casa are cateva camere, fiecare cu diverse mobile specifice si o poveste in spate. In primele doua camere sunt expuse mobilier vechi de birou si diverse fotografii ale familiei Bellu. Biblioteca pastreaza volume vechi, iar in sufragerie se gaseste patefonul la care ascultau muzica cei care petreceau acolo. Camera orientala, cu narghilea, covoare si papucii specifici, precum si camera japoneza cu motive cu flori de cires arata de fapt ce stil de viata aveau membrii familiei Bellu. Turul conacului s-a incheiat cu o vizita in crama ticsita de butoaie (goale momentan). Planul este sa le umple si sa organizeze degustari de vin aici.

Conacul Bellu din Urlati a fost o surpriza placuta! Gradina este ingrijita, veranda casei are cateva bancuta amenajate pe care poti astepta ghidul, iar legenda fantomei care bantuie locul in cautarea linistii sunt cateva dintre motivele pentru care merita o vizita aici!