Venetia intr-o zi (parcare, restaurante si obiective de vazut)

Nu stiam cate obiective sunt de vazut in Venetia, dar stiam ca vreau sa ajung in acest oras, asa ca a fost inclus automat in turul de vara. De cazat, ne-am cazat pentru doua nopti in Padova si i-am acordat ziua dintre orasului din laguna. Am cautat pe net daca exista o parcare in Venetia, am facut calculele si ne-a rezultat ca iesim mai ieftin venind cu masina din Padova, decat cu trenul. Am plecat dimineata din Padova si in 30 de minute treceam podul spre Venetia, intr-o zi ploioasa de august.
Canal Grande vazut de pe podul Rialto
Canal Grande vazut de pe podul Rialto

Parcare in Venetia

 
Vestea buna este ca daca veniti cu masina in Venetia, chiar aveti unde sa o lasati! Exista chiar mai multe variante de parcare, dar toate sunt destul de scumpe.
 
1. Parcarea ASM
Piazzale Roma, Santa Croce 496, Venice
Este o cladire alba, cu geamuri fumurii, cu zece etaje, toate folosite pentru masini. La intrare, un tonomat elibereaza biletul cu ora intrarii si o voce din difuzor iti spune etajul la care sa urci. Pe fiecare etaj exista un portar care te indruma apoi spre locurile libere.

Parcare in Venetia
Parcare in Venetia
Cand am ajuns la etajul indicat, portarul ne-a informat ca trebuie sa-i lasam cheia, deoarece locurile de parcare apartin locuitorilor din Venetia, care se pot intoarce pentru a-si lasa masina. In acest caz, el trebuie sa aiba cheia pentru a o muta pe a noastra. Am ramas putin socati de procedura, dar ne-a oferit o alternativa: sa mergem la ultimul etaj, unde locurile sunt la liber. Ajunsi acolo am vazut ca erau destul de multe masini cu numar de Romania, spre deosebire de celelalte orase, deci neincrederea era de acasa. Privelistea de aici era superba: spre mare, se vedea Venetia cu cladirile ei caramizii, inghesuite, intr-o parte, podul spre gara Santa Lucia si in departare, Alpii.
Venetia caramizie
Venetia caramizie
Pod spre gara Santa Lucia, Venetia
Pod spre gara Santa Lucia, Venetia
Cand ne-am intors seara, am achitat tichetul la parterul cladirii, 26 de euro. Din acel moment, am avut la dispozitie 30 de minute sa trecem de bariera de iesire. Informatii despre tarifele de parcare in Venetia puteti gasi aici
2. Parcarea S. Andrea
Piazzale Roma, Venice
Aici se poate gasi o harta pe care sunt marcate cele doua parcari. S. Andrea este o alternativa pentru cei care stau doar 2-3 ore in Venetia. Spre deosebire de prima varianta care taxeaza 24 de ore, chiar daca stai mai putin, la S. Andrea se poate plati pe ora (6 euro).
De la parcarea ASM si parcarea S. Andrea se poate incepe pe jos explorarea orasului. Celelalte variante de parcare sunt mai indepartate (deci de acolo este nevoie de un mijloc de transport), dar mai ieftine.
 
3. Parcarea S. Giuliano
Se afla pe partea continentala si aici puteti gasi o harta pentru a o localiza mai usor. Tarifele sunt mult mai mici decat cele din Venetia. Pentru verificarea lor incercati acest site.
4. Parcarea Tronchetto
Se afla pe Isola Nuova del Tronchetto, 30135 Venice, o mica insula la vest de Venetia. In apropierea ei exista si o statie pentru ambarcatiuni, de unde se pleaca spre centrul orasului. Detalii despre tarife si localizarea parcarii puteti gasi aici.
Noi am optat pentru varianta 1, din comoditate, dar cred ca diferenta de pret ar fi meritat totusi sa ne complicam putin.
 

Restaurante in Venetia

 
Am nimerit ora pranzului chiar in piazza San Marco si am inceput sa cautam un restaurant accesibil abia cand foamea atinsese cote alarmante. Grea misiune in acest oras! Eu imi scosesem o lista cu restaurante recomande pe tripadvisor, dar nu m-a mai interesat nici lista, nici nimic! Ne-am departat putin de piazza San Marco si am ajuns pe o straduta dosita, cu 2-3 restaurante unul langa altul. L-am ales pe unul dintre ele, cel cu preturi acceptabile, si am luat fiecare cate o pizza cu 8 euro. Am aplicat si aici axioma turistului econom: daca vrei sa mananci ieftin departeaza de obiectivele turistice!
La intoarcerea spre masina eram deja mai relaxati si am gasit una dintre gelateriile din lista, La Mela Verde, pe care o recomand din toata inima(in special sortimentul pentru care sunt cunoscuti, inghetata de mar verde, cu bucati de mar in ea).
 

Obiective de vazut in Venetia

 
Nimerind o zi ploioasa, prima oprire a fost la niste pakistanezi care vindeau pelerine cu 5 euro bucata. Echipati astfel, am pornit in explorarea orasului, cu tinta podul Rialto si apoi piazza San Marco. Cred ca partea aceasta mi-a placut cel mai mult in Venetia: „hai sa o luam si pe aici sa vedem unde ajungem” si ajungeam pe marginea unor canale inguste, mai putin circulate, dar fermecatoare. Uneori ne mai intersectam cu traseul spre podul Rialto si hoardele de turisti (prea multi pe metru patrat!) ne indicau drumul, pana decideam sa ne pierdem iar de ei.
Pe canalele mai late circulau faimoasele gondole. Nu mi s-a parut nimic romantic la ele, ba mai mult, aminteau de un dric, cu ornamentele aurii pe fond negru lucios!
Gondola din Venetia
Gondola din Venetia
Tot incercand diverse stradute si ganguri, urmand cat de cat indicatoarele cel putin cand dadeam peste vreunul, consultand harta cand simteam ca suntem de tot pierduti, am ajuns intr-un final pe podul Rialto.
Podul Rialto
Podul Rialto
Canal Grande, sufocat de multimea ambarcatiunilor care il strabateau, era admirat de pe podul Rialto de o mare de oameni. Podul Rialto, cel mai celebru pod din Venetia, are construite doua randuri de pravalii, majoritatea vanzand suveniruri si lucruri inutile. Ne-am inghesuit si noi intre toti turistii adunati acolo pentru a avea o imagine a canalului de sus.
Canal Grande, aglomerat
Canal Grande, aglomerat
Ne-am continuat drumul spre piazza San Marco si, dupa un alt labirint de stradute, canale si poduri, am nimerit-o. Din invazia de turisti de aici, unii faceau poze, unii alergau sau hraneau porumbeii iar unii cautau la ce coada sa se aseze (erau vreo trei cozi, fiecare la alt obiectiv). Ne-am decis sa ne alaturam celor din urma si sa adunam informatii despre cozile de acolo. Cea mai lunga coada se formase la intrarea in bazilica Sant Marco. Intrarea este gratuita, dar se mai pot vizita suplimentar muzeul bazilicii, Pala d’oro sau tezaurul. Informatii despre orarul de acces si tarife puteti gasi aici
Bazilica San Marco
Bazilica San Marco
Nu aveam de gand sa stam la o coada atat de lunga, asa ca ne-am indreptat spre urmatorul rand ca lungime, spre Campanella San Marco. Campanella este turnul inalt in varful caruia se afla clopotul bazilicii. De aici privelistea asupra Venetiei este superba, dar intrarea costa (8 euro in 2013).
Campanella di San Marco, Venetia
Campanella di San Marco, Venetia
Coada cea mai mica era la palatul Dogilor. Palatul Dogilor este cladirea alba, lipita de Basilica San Marco. Accesul in palat nu se face din piazza San Marco, ci de pe latura dinspre laguna. Dogii au fost conducatorii politici ai Venetiei, iar Palatul dogilor reprezinta locul in care se tineau procesele din Venetia. Am platit tariful de intrare (pentru tariful actualizat si orarul de vizitare al Palatului dogilor puteti intra aici) si ne-am luat si un audioghid. Palatul nu este foarte mare, dar nu seamana cu nimic vazut pana acum. Ne-am plimbat prin camere imense, cu tavane si pereti decorati cu lambriuri negre si picturi aurite, iar audioghidul ne-a povestit despre fiecare in parte. Daca nu aveti vreo pasiune deosebita pentru pictura, atunci audioghidul poate fi inutil, pentru ca insista mult pe partea aceasta.
Din palat am trecut spre inchisoare pe Puntea suspinelor (Ponte dei sospiri). De pe punte am putut vedea alti turisti care se ingramadeau pe pod si pozau insistent celebra trecatoare.
Vedere de pe Puntea suspinelor
Vedere de pe Puntea suspinelor 
Puntea suspinelor, Venetia
Puntea suspinelor, Venetia
De la Palatul dogilor am pornit pe marginea lagunei, la cumparaturi de suveniruri, admirand in acelasi timp si insula San Giorgio Maggiore. Pentru a ne intoarce in piazza Roma, puteam sa luam vaporetto de langa Palatul dogilor, dar am preferat sa ratacim iar printre canale.
Laguna
Laguna
 
Insula San Giorgio Maggiore
Insula San Giorgio Maggiore
O zi a fost suficient pentru a vedea cam ce era de vazut in Venetia. Daca am mai fi stat, probabil am fi facut o vizita si pe celelalte insule: colorata Burano si cea cu sticla, Murano. Venetia mi-a lasat impresia unui oras batran, cu multe povesti, dar obosit de cati oameni vin sa-l vada in fiecare zi. Daca iti doresti sa ajungi acolo, un city break este o varianta excelenta. Gaseste-ti varianta cea mai buna pe fliotravel.     

Sticla de Murano
Sticla de Murano
 


2 comentarii:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...